Context

Crearea Parchetului European (EPPO) era în curs de aproape 25 de ani. Câteva date importante:

În cadrulreuniunii președinților asociațiilor europene de drept penal găzduită de Universitatea Urbino (Italia) în anul 1995, s-a lansat pentru prima dată  ideea unui spațiu juridic european pentru protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene. Un grup de experți, condus de profesorul emerit Mireille Delmas-Marty a fost însărcinat să elaboreze principiile generale  privind protecția penală a intereselor financiare ale UE în cadrul unui spațiu juridic unic, european.

Grupul de experți prezintă un raport intitulat „Corpus Juris: Introducerea unor dispoziții de drept penal în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene”.  Raportul Corpus Juris menține distincția tradițională dintre dreptul penal și dreptul procesual  penal.  Primele 17 articole ale raportului sunt dedicate aspectelor de drept penal material, iar urmatoarele, respectiv articolele 18-35, sunt dedicate principiilor și normelor de procedură penală, inclusiv propunerea de creare a unui procuror european.  Raportul Corpus Juris propune ca  dispozițile sale să se aplice pe întreg teritoriul statelor membre ale UE. Raportul Corpus Juris conține totuși și o clauză de subsidiaritate, care  permite aplicarea  legislației naționale  în cazul unei lipse de reglementare  de către Raport . Dispozițiile Raportului se concentrează pe  faza urmăririi penale, faza cercetării judecătorești urmând a fi  guvernată de sistemul juridic  național, cu mețiunea că procurorul european  urmează să participe la judecată pentru a asigura continuitatea procedurii și tratamentul egal al părților judecate, în pofida diferențelor existente în cadrul sistemelor jurisdicționale naționale ale statelor membre.

Raportul inițial a fost urmat de două studii importante:

2000: Corpus Juris 2000 („propunerea de la Florența”) care reprezintă o continuare a proiectului întocmit în  anul 1997 și care are ca scop analiza fezabilitățiiRaportului inițial Corpus Juris în raport cu legislațiile statelor membre. Această versiune revizuită (Corpus juris 2000) păstrează structura originală a Raportului Corpus Juris din anul 1997, care conține 35 de articole.

2003: Studiul „Sancțiuni penale și administrative, soluționare, avertizare în interes public și Corpus Juris în țările candidate” care este coordonat de Academia de Drept European (ERA), având-o drept coordonator științific pe prof. Christine Van den Wyngaert și care examinează posibila preluare a Corpus Juris de către sistemele juridice ale țărilor candidate din Europa Centrală și de Est.

În decembrie 2001, Comisia Europeană publică Cartea verde privind protecția penală a intereselor financiare comunitare și crearea unui procuror european. Acesta este un pas important în crearea a ceea ce urma să fie Parchetul European (EPPO). Cartea verde caută soluții practice pentru punerea în aplicare a proiectului ambițios și inovator al unui procuror european. Comisia observă că autorii Raportului Corpus Juris au propus un nivel ridicat de armonizare a dreptului penal material în cadrul Uniunii, dar consideră că o astfel de armonizaretrebuie să fie proporțională cu obiectivul special pe care îl presupune  protecția penală a intereselor financiare comunitare. Dezbaterea se limitează la cerința minimă ca procurorul european să își poată desfășura activitatea în mod eficient.

Raportul Corpus Juris și, în special, modul în care urma să fie organizat   EPPO predomină dezbaterile mulți ani la rând, fiind un subiect discutat frecvent în Parlamentul European,precum și în statele membre de către parlamentele naționale, funcționari guvernamentali și mediul universitar.  EPPO suscită un interes deosebit și în mediul universitar din America Latină și din China și este utilizat ca model pentru revizuirea codurilor penale din țările din Europa Centrală și de Est înainte de aderarea acestora la Uniunea Europeană.

Prin Tratatul de la Lisabona se introduce temeiul juridic mult căutat până atunci care va permite crearea EPPO. În conformitate cu articolul 86 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (introdus prin Tratatul de la Lisabona), Consiliul, hotărând în unanimitate, după obținerea aprobării Parlamentului European, poate institui Parchetul European „pornind de la Eurojust”. În lipsa unanimității, articolul 86 permite ca prin intermediul cooperării consolidate, la inițiativa unui grup de cel puțin nouă state membre să se solicite Consiliului emiterea unei decizie privind instituirea EPPO,.

În anii care au urmat intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Comisia a desfășurat activități pregătitoare, inclusiv ateliere de lucru cu experți, consultări cu părțile interesate și studii științifice suplimentare.

În iulie 2013, Comisia prezintă propunerea sa de regulament. Aceasta urmărește să instituie Parchetul European și să definească competențele și procedurile de lucru ale acestuia. Propunerea de regulament concepe EPPO ca un organ independent al Uniunii Europene care are competența de a conduce, de a coordona și de a supraveghea  urmăririle penale, precum și de a  dispune trimiterea în judecată a inculpaților în fața instanțelor naționale, în conformitate cu o politică comună în materie de investigație penală. În ceea ce privește definiția infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, propunerea EPPO face trimitere la soluțiile din propunerea de Directivă PIF.

În octombrie 2017, Consiliul adoptă Regulamentul „de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO)”. Acest regulament stabilește competența EPPO și este publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 31 octombrie 2017.

Această dată este importantă, deoarece de la momentul publicării Regulamentului în Jurnalul Oficial se calculează momentul de la care Parchetul European își începe activitatea, astfel cum prevede articolul 120: EPPO își asumă atribuțiile de investigare și urmărire penală conferite prin prezentul regulament la o dată care urmează să fie stabilită printr-o decizie a Comisiei, la propunerea procurorului-șef european, ulterior înființării EPPO. Decizia Comisiei se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Data care urmează să fie stabilită de către Comisie nu este mai devreme de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

 Așadar, conform articolului mai sus citat, EPPO își poate începe  activitatea  cel mai devreme  la 20 noiembrie 2020, dar data exactă urmează să fie stabilită de Comisia Europeană, pe baza  propunerii formulate de către procurorul-șef european.

2019: Laura Kövesi, primul procuror șef european, este numită de Consiliu  la data de 14 octombrie 2019.  Numirea sa este confirmată de Parlamentul European câteva zile mai târziu.

2020: La 27 iulie 2020, Consiliul numește 22 de procurori europeni, câte unul pentru fiecare dintre statele membre ale UE, participante la EPPO. La 28 septembrie 2020, procurorii europeni și procurorul-șef european depun jurământul solemn în fața Curții de Justiție a UE.

2021: EPPO își începe activitatea la 1 iunie 2021, după ce ComisiaEuropeană confirmă oficial această dată , la 26 mai 2021.

2022: EPPO publică primul său raport anual.

Note de subsol

Text adaptat după:

• Francesco De Angelis. Parchetul European (EPPO) – Trecut, prezent și viitor
• Mireille Delmas-Marty et al. Corpus Juris: Introducerea unor dispoziții de drept penal în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene (Paris: Economica, 1997)